Răutatea firii


Firea omului, e rea
Ea, îi strică fericirea.
Tot mai mult cere și vrea,
Îi aduce înrobirea.

Firea e capricioasă
Totul vrea și totul cere.
Ea este primejdioasă,
Duce omul la cădere.

Firea vede și dorește,
Și gândirea o abate
Plină de patimă este
Și vrea totul, de se poate.

Glorie, bani și mărire,
Hrană aleasă, eleganță,
Faimă multă și iubire
Firea-i dă la om speranță,

Că poate realiza
Tot ce e pe placul lui
Și greu poate accepta,
Puterea-I a Domnului.

Tot ce este-I aparține
Face doar cum El dorește
Și te îndeamnă să faci bine
Drum spre Cer îți pregătește.

Firea rea și pocăința
Nu se împacă nicidecum
Căci distruge-n tot credința
Ele n-au același drum.

Firea trebuie înfrânată
Și tu, să ceri ajutor
Domnul îți răspunde îndată
Pentru El este ușor.

Amin

Câmpia Turzii, 14 aprilie 2017