Pe un braţ de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Şi le-adun într-un răsad
Să-ncolţească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau şi mă ascultă.
Plâng cu palmele spre cer
Aş veni ca să mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjură făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.
Pe un braţ de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Şi mă duc să ostenesc
Şi păşesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...
asteptam de mult sa ascult cantarile dumneavoastra este extraordinar ceea ce ascult raman pe ganduri este foarte frumos cantarile vam lasat cu bine
iti multumesc pentru cuvintele bune si daca vrei sa le asculti pe toate scrie-mi pe mail si da-mi adresa ta ca sa ti le pot trimite. Domnul sa te binecuvanteze!
"am tăcut ca să aud
inima cum crede."...versul acesta mi-a ars inima.
Domnul să vă păstreze în Harul Lui!
ma bucur mult ca imi pot cunoaste indirect fratii chiar si pe aceasta cale
poeziile dumneavoastra sunt o binecuvantare.-aveti cumva o carte publicata?-
Da, mi-a aparut prin bunavointa editurii Scriptum in urma cu doi ani volumul de poezii "Stropi de lumina" dar, in nici un caz, nu e meritul meu. Mai am un singur volum din cele pe care le-am rascumparat si ti-l trimit daca vrei.Nu accept sa mi-l platesti. Darul lui Dumnezeu nu se vimde.