Descurajări întotdeauna vor veni
Ca în Cuvânt să nu trăiești,
Vrăjmașul zilnic te va ispiti,
Ca tu să nu poți să zidești.

Și nu se vor opri nicicând
Atacurile ce lovesc și dor,
Să-ți pună-n minte un rău gând
Și să te lase înfricat și fără spor.

Satana vede, rage și nu-i place
Când pentru Domnul tu lucrezi,
Și planuri multe își va face
Ca tu pe Cale să cedezi.

Dar tu rămâi în ascultare,
Rămâi cu ochii în Cuvânt,
Roagă-te să primești scăpare
Nu-ți murdări al tău veșmânt.

Fii ca Neemia căutând s-aduni
Poporul rătăcit în nepăsare,
Fii pregătit pentru grele furtuni,
Căci cel rău va dori să te doboare.

Să nu iei seama la cuvintele-aruncate
De-un Sanbalat ce nu e fericit,
Când vrei s-aduni pietrele dărâmate
Și să-nconjori cetatea cu un zid.

Când cel rău vine să facă spărtura
În zidul ce cu greu l-ai ridicat,
Să fii îmbracat în sfânta-armură
Cu care Dumnezeu te-a îmbrăcat.

Căci Domnul luptă pentru tine,
El este Cel care te cheamă,
El este Cel care dintre ruine,
Vrea să zidesti cetatea, fără teamă.