ARMONII
„Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui după cum s-a odihnit şi Dumnezeu de lucrările Sale.” (Evrei 4 v.10)
Astfel a fost o seară, şi-apoi a fost o dimineaţă …
(Geneza 1 v.5, 8, 13, 19, 23, 31)
La început fusese Dumnezeu …
La început fusese şi Cuvântul
Şi peste ape-ntinse, Duhul Său
Doar se mişca precum se mişcă vântul.
*
… Era-ntuneric, întuneric greu
Peste adâncurile mari de ape
Şi-n prima zi spusese Dumnezeu:
„Să fie dar lumină-n plină noapte!”
Fusese-apoi o seară-n armonii, (Geneza 1 v.5)
Apoi fusese şi o dimineaţă
Şi despărţită-a fost în prima zi
Lumina de-ntuneric … zi măreaţă.
*
„O-ntindere”, a zis El Elohim;
„Să fie-un cer!” cu bolta sa albastră.
A doua zi, albastrul azuriu
Sticlea-n lumina zilei cea măiastră.
Fusese-apoi o seară-n armonii, (Geneza 1 v.8)
Apoi fusese şi o dimineaţă
Şi ape de deasupra-ntinderii
S-au despărţit de apele cu ceaţă …
*
„Uscatul de sub ape fie scos!”
Deodată se ridică fundul mării
Şi tot ce aparent părea vâscos
Se întărise-n depărtarea zării.
„Să dea pământul pomi cu soiul lor
Şi ierburi diferite cu seminţe!”
Şi-aşa a fost: a treia zi-n splendor
Tot regnul vegetal sta să se-avânte.
Fusese-apoi o seară-n armonii, (Geneza 1 v.13)
Apoi fusese şi o dimineaţă.
A treia zi pământu-nveseli
A Creatorului măreaţă Faţă …
*
„Să fie şi luminători pe cer!”
Întinderea deodată scânteiază:
Apare luna, stele cu mister
Şi soare străluceşte la amiază.
Şi aşa precum zisese Dumnezeu,
Luminători avem şi-n zi şi-n noapte
Spre-a arăta şi vremi şi ani mereu,
Şi zilele de nopţi spre-a le desparte.
Fusese-apoi o seară-n armonii, (Geneza 1 v.19)
Apoi fusese şi o dimineaţă.
Trecută-i iată şi a patra zi
Cu soarele ce îmbie la viaţă.
*
„Să mişune-n oceane şi în mări,
Şi-n râuri ce coboară de la munte
Vieţuitoare după soiul lor,
Iar în văzduh să zboare păsări multe!”
Fusese-apoi o seară-n armonii, (Geneza 1 v.23)
Apoi fusese şi o dimineaţă.
O binecuvântare se rosti
Văzduh şi ape mişunând de viaţă.
*
„Să dea pământul, după soiul lor,
Şi vite, târâtoare, dar şi fiare! ”
Apoi a zis: „Să facem şi pe om
După al Nostru Chip şi-Asemănare.”
Şi-aşa a fost. Apoi Cel Preaînalt,
Pe om, coroana creaţiunii Sale,
„Să crească!” El l-a binecuvântat
„Să se-nmulţească pe pământ, sub soare!”
Fusese apoi o seară-n armonii, (Geneza 1 v.31)
Apoi fusese şi o dimineaţă.
Sfârşise Domnul în a şasea zi
Măreaţa armonie de viaţă.
*
Sosise iată şi a şaptea zi
– Aureola Sfintei Sale Feţe … –
Dar n-a mai fost o seară-n armonii,
Ci-odihna armoniei dimineţii. (Geneza 2 v.2)
*
Odihnă – armonie-n creaţiuni,
Odihnă – creaţiunea armoniei,
Prin tine azi mă-nalţ peste genuni
Spre gloria armoniei veşniciei! (Evrei 4 v.10)
26 aprilie 2008
Poezia: „Armonii”, deschide capitolul: „Armonia crețiunii” din vol. 3: „Selecții”.
Poezia constituie binecuvântarea primită la împlinirea a 61 de ani de viață, ultima strofă reiterându-mi aspirația sufletului, prin timp înspre veșnicie.