Un abur care se ridica si apoi dispare,
Atat inseamna viata omului sub soare
In fata Dumnezeului atotputernic,
Cel ce de cinste si onoare-I vrednic.

O luminita care palpaie, si-apoi se stinge
Ce moartea nicicum pe pamant nu-nvinge
Atat inseamna viata omului ce-i muritor
In fata Dumnezeului Puternic Creator.

O frunza vejtejita, purtata de vant
Aceasta este viata ce o traim luptand,
In ochii Domnului ce toate le cunoaste,
In ochii omului ce din Duh Sfant se naste.

Ce este omul ca sa Te gandesti la el,
Si fiul omului sa mosteneasca al Tau cer?
Inaintea Ta, Parinte suntem doar tarana
Tarana ce-a fost modelata-n a Ta mana.

Cum sa nu ascultam de Tine cat traim,
Si cum sa nu iti aratam cat te iubim,
Cand Tu din Cerul sfant jos ai venit
Si de intreaga vina si pacat ne-ai curatit.