„-Eu vreau să-i iert
Și voi găsi o cale
Prin care ei să poată
Știi, ce-i adevărul,
Iar de vor crede-n el,
Îi vreau în veșnicie
Căci de-aceea i-am creat
Cu-n chip, asemeni Mie.

-Am fost, i-am cercetat
Pe fiecare-n parte,
Dar gândul lor potrivnic
E-n firea pământeană,
Magnetul ce-i atrage
E lutul făr' de viață
Și inima-mpietrită
Ce-i ține jos, în ceață.

„-Le-am dat suflare-n trup!
Căci doar prea bine știi,
Cu mâinile-amândouă
I-am frământat din lut,
Dar legile cerute
Văd că-i dezbină-n două,
Plăti-vor preț ispitei
În care au căzut.”

-Mă duc să caut prin ei
Pe unul care poate
Să-aducă împăcarea
Aici în fața Ta...
Voi merge și prin piețe,
În cele patru vânturi
Să caut un chip ce-i vrednic
De-a sta 'naintea TA.

„-Nu vei găsi, știi bine,
Căci gândul lor e-n Mine,
Nici fir de păr nu cade
Fără ca eu să știu,
Păcatul lor e greu
Nu-i suflet jos să-l spele,
Nu-și pun nădejdea-n Mine,
N-ascultă glasul Meu.”

-Eu vreau să merg la ei!
Spusese-atuncea Fiul,
Lucrarea TA, o, Doamne,
S-o duc la bun sfârșit,
Iar Duhul va veni
Să fie Călăuză
Acelora ce cred
Că Eu pot mântui.

„-Arată-le Tu, calea,
Spunându-le adevărul
Și viața ce-i așteaptă
De cred în Dumnezeu!
Potrivnicul e jos
Și adesea-i ispitește;
Le-am arătat ce-i bine
Dar ei aleg ce-i rău.

Îți dau toată puterea
În cer și pe pământ,
Oștirea cea de îngeri
O poți chema oricând;
Alege cum vei face
Ca toți să-Mi știe voia,
Apoi, să Te întorci
Pe om răscumpărând.”

Și Fiul a ales:
Să spele El păcatul
Al fiecărui om
De-aici, de pe pământ;
Ne-a arătat și calea,
Ne-a spus și adevărul,
Ne-a mai rămas să credem...
Că viața-I, prin ISUS!