Poate fi-nfrunzită lunca, iarba s-o-nveşmînte,
Mieii pe cîmpii să zburde, graurul să cînte,
Pot cireşii să-nflorească, inul să răsară,
Poate cîmpul să-nverzească, - nu e primăvară!

Pot copii să se joace, vîntul să adie,
Pot să se îmbrace-n zîmbet caişii toți la vie,
Pot albinele s-alerge floare după floare,
Clopotele pot să cînte, - nu e sărbătoare!

Pot să sune mii de strume, cîntecul suspină,
Pot să ardă candelabre, - jale e-n lumină...
Pot să fie ouă roşii, - casa e tăcere,
Cît mormintele sînt pline, nu e Înviere!

Cînd nu vor mai fi pe lume ziduri şi lăcate,
Cînd va respira şi gîndul numai libertate,
Cînd va fi lumină-n case şi senin afară,
- aia fi-va Sărbătoare, aia Primăvară!