Ţipă răni adâncite ca un spin
Înfipt în mâna neînţeleasă,
Peste pământ, vâltoarea apasă,
Doar prin Tine, Isuse, biruim.

Norii negrii vuiesc dinspre deal,
Tunetul străbate mişeleşte,
Şi cât de frumos el străluceşte,
Pe cerul lumii ce plânge amar.

Tu priveşti cu faţa-ndurerată,
Marea furtună din al Tău hotar,
Dreptatea lumii se-ncaieră iar,
Din ambiţii şi poftă sticată.

Din mal în mal, valul greu se-nalţă,
Steagul alb flutură pacea cerşind,
Pentru pământul pe care trăim.
Doar într-o singură barcă-i speranţă!

Acolo eşti Tu, Isuse, -n cununi,
Pe ape tulburi păşeşti ca pe drum,
Cu dor Te aşteaptă ai Tăi acum
Pe norii cerului să-i aduni.

Opreşte Isuse, furtuna,
Ce prinde-n horă întregul pământ,
Revarsă lumina din Cuvânt,
Şi pacea pentru întotdeauna!
Amin!