O, ce deșertăciune-s toate
ce după moarte nu rămîn,
a' lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheață-n sîn.

Păreri şi amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate,
te duci mai gol cum te-ai născut.

Ce goană după vînt sînt toate
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sînt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.

De cîte-ți legi iubirea, toate,
cînd pleci, zdrobesc adîncul tău,
chiar ce-ai mai drag pe lume poate
să-ți facă cel mai mare rău.

O, dacă vezi ce vis sînt toate
şi-n ce deșertăciune-apun,
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.

Şi caută mai presus de toate
avutul cel mai prețios,
izvorul vieții nesecate,
comoara veşnică: Hristos.