Dă-mi CURAJ să-mi pironesc trecutul
Pe muntele uitării pentru veci;
Să nu mai fiu un pom cu fructe seci,
Ci Tu să-mi fii de-a pururi începutul!

Dă-mi RĂBDARE să ascult pe-oricine
Cu dorul frânt de multele poveri;
Dă-mi inimă să înțeleg dureri
Și să-i îndrum cu pace înspre Tine!

Dă-mi PUTERE să-mi înving uriașii
Atâtor piedici ce m-au dărâmat;
Să nu mai fiu mereu îngenuncheat,
Ci Tu întruna să îmi conduci pașii.

Dă-mi SPERANȚĂ să-Ți aștept venirea
Cu ochii ațintiți mereu în sus;
Să nu mă las de valul lumii dus
Ci-n fiecare zi să-mi știu menirea!

Dă-mi CREDINȚĂ să învălui munții
Printr-un cuvânt să pot desface mări;
Să nu mai fiu pe sute de cărări,
Ci un învingător deplin al morții!

Dă-mi IUBIRE să-mi jertfesc viața
Ca toți ce-n lume mă vor prigoni
Să vadă-n mine darul de-a iubi
Și înspre Tine să-și întoarcă fața!