Mi-e teamă uneori
De umbre și de ploi...
Mi-e teamă de cuvinte,
De-aducerile-aminte,
De gândul nerostit
Și visul pustiit...
Mi-e teamă de ”iubirea„
Ce și-a uitat menirea
Și-aduce întristare
Și sângeră și doare...
Mi-e teamă Domnul meu
Că drumul e prea greu
Să mai ajung la Tine
Prin valea de suspine...
O, mâna de-ai întinde
Și-n brațe m-ai cuprinde
Aș prinde iar puteri
Prin lumea de dureri
Țărâna să nu geamă
Să nu-mi mai fie teamă!
Vulcan-16-04-2017
Mary
Îmi place mult cum scrii.