Atât de lungă-i calea și-atâția spini pe ea
Când trupu-n taină geme și crucea-mi pare grea. . .
Atât de lungă-i calea și ceru-așa departe
Când firea-mi pământească de Tine mă desparte. .
Și valuri multe, multe lovesc în barca vieții
Cu lacrimi și suspine vin zorii dimineții. . .
Genunchii-mi sângerează plecați în rugăciune
Și-aștept un semn Părinte să-mi spui ce ai a spune. .
Mi-e inima altarul unde cândva, iubirea
Ardea cu focul sfânt ce-aduce fericirea
Dar azi e obosită și focu-abia transmite
O palidă căldură spre cerurile sfinte. . . .
O, Tatăl meu din ceruri Te rog cu umilință
Privește către mine. . . spre slaba mea ființă
Mai lasă Doamne-un strop. . . un strop de îndurare
Să-mi dea puteri în trup și-n suflet vindecare. . .
Cu brațul Tău puternic așează-mă pe Stâncă
Astâmpără furtuna din marea cea adâncă. . .
Fii Călăuză Sfântă când rătăcesc prin noapte
Când lungă-mi pare calea și ceru-așa departe!

Vulcan-18-04-207
Mary