Se lasă seara, spre-asfinţit
Şi întunericul uşor, uşor se lasă...
Sătul şi trist, rămas-a gol şi pustiit
Un tânăr, ce avea în suflet un dor arzând de casă...

Cândva, fusese-un Fiu de Rege
Şi-un luptător destoinic pentru Tatăl lui.
Dar azi... Priviţi-l! E printre cei fărădelege
Şi muult, mult prea departe de-a fi copilul Lui.

"Atunci când ai lăsat în jos stndardul rugăciunii
Nu mi-ai simţit absenţa-n viată ta?
Nu ai văzut cu ochii tăi de carne
Că tot ce ai, e numai binecuvântarea Mea?

Te-ai depărtat. . Şi din şorţul de frunze
Ai aruncat câte una, rând pe rând, în fiecare zi.
Jertfe de mulţumire nu mai primesc de pe buze,
Iar, cântecele tale... nu sunt cântări, sunt doar melodii.

Ai aruncat povaţa părintească
Crezând că lumea e a ta,
Dar ai uitat că ea de Min' a fost creată
Şi n-ai mai spus nicicând: "Facă-se voia Ta!".

Eu îţi sunt Tată, iar tu-mi eşti fiu.
Haine de preţ ţie ţi-am dat.
Adesea Te-am vegheat până noaptea târziu
Şi-ai fost un om binecuvântat!

Ce-ţi doreai şi nu ti-am dat?
Ai vrut roşcove? De ce nu Mi-ai cerut?
Şti prea bine cum de sufletul tău M-am îndurat.
Am crezut că ai totul, că ţi-e de-ajuns... . doar am crezut. .

Mă uit azi la tine şi văd cum ochii tăi sunt goi,
Fărâmă de lumină nu există-n ei.
Din tânărul impunător acum eşti cocoşat, iar mersul tău este greoi. .
Trecut-au peste tine ani grei. .

Întoarce-te acum la Mine
Şi vei primi mai mult decât avut-ai
M-aplec să te ridic din valea de ruine
Cuvântul fie-ţi pâinea şi harfa alăuta!"

Stătea tânărul înmărmurit şi cu ochii plini de lacrimi.
Era... . El? Era... Tata?
Cum putea să-l mai iubească după atâtea patimi?
Dar Dumnezeu, doar El, îi luminează acum faţa,

Aruncă-n pulbere mormane de gunoaie
Şi-aleargă către casa părintească:
"Tată, m-am întors, sunt din nou acasă!"
"O, fiul meu!" Şi-n picături de Har inima de piatră se-nmoaie...

Din nou suntem împreună,
E mare Harul izbăvirii!
Dumnezeu din gunoaiele lumii ne-adună
Să fim toţi fii ai mântuirii!

Te cheamă azi Isus la Cruce
De vrei să primeşti al mântuirii Har,
O haina albă astăzi îţi aduce,
Dezbracă-te de tina, primeşte al Său dar!

Uneşte-te cu noi, azi în cântare!
Haide, adună nestemate!
Spre Cer e o singură Cale.
Priviţi înspre port, corăbiile lor acol' sunt ancorate!

Mai este loc pentru corăbii!
Aruncă-ţi ancora departe!
Curând zbura-vom spre-oceanele zării
Şi El va fi lumina noastră-n noapte!


Amin!


12 mai 2017