Fii atent în orice clipă
Şi nu fă din har risipă
În lucrare fii-nţelept
În purtare fii atent
Căci Satan cel iscusit
E mereu neadormit
Zi de zi, noapte de noapte
Te încearcă, poate, poate...

El te înşeală uşor
Că-i foarte orator
Se aşează la cotituri
Cu tava de prăjituri
Şi-ţi şopteşte-ncetinel:
- Hai, încearcă-le niţel!
Ce dulce e lăcomia
Ea-ţi sporeşte avuţia.

Îţi face viaţa frumoasă
Îţi aduce pace-n casă
Cearta din lipsă provine
În belşug ţi-ar merge bine.
Deci gustă din lăcomie
Şi-ai să scapi de sărăcie.
Nu-i frumos să fii zgârcit
Dar e foarte nimerit
Ca pe lângă lăcomie
Să faci şi economie.

De nu-ţi place lăcomia
Poftim, serveşte mândria.
Asta sigur o să-ţi placă
Ea poate om să te facă.
Pentru ce tot cel mai mic?
Chiar tu omul de nimic?
Eşti frumos, eşti înţelept
Ţi se cuvine pe drept
Să te vezi ceva mai mare
Iar pe fratele în vale
Asta-i adevăr curat
Eşti mai bun, neapărat!
Vezi, mândria nu e rea
Ea te-nvaţă dreptatea.

Poftim mai serveşte una
Încearc-o pe asta: Ura
Dânsa te înviorează
De poveri te uşurează
Ce să rabzi necontenit
Pe acel ce ţi-a greşit!
Şi încă să mai iubeşti!
E-he-he, doar prost nu eşti!
Pentru ce mereu, mereu
Să înghiţi ce este rău?

E pericol să plesneşti
Vrând într-una să iubeşti.
Gustă ura, şi-ncă una
Care? Ia, poftim, minciuna
Aita-i foarte căutată
Şi de mulţi îmbrăţişată
Dar de ce? Că-i practică
De puteri şi tactică.

Omul fără de minciună
E ca fără de o mână.
Ea te scapă de nevoi
De necaz şi tărăboi.
Azi minciuna-i căutată
Te scapă, frate, pe dată
Poţi amice chiar să furi
Strâmb la judecăţi să juri.

Cu minciuna înveleşti
Orice lucru potoleşti
Dacă faci un rău şi tu
Zici numai atâta: Nu

"Nu", şi scapi foarte uşor
Minciuna-i bun salvator.
Hai, serveşte, nu mai sta
Că mai ai de a lua.
La urmă şi bombonele
Nu mă fac de râs cu ele.
Am bomboane minunate
Ce te prelucrează frate...
Uite-aicea nepăsarea
Care îţi calmează starea
Îţi linişteşte fiinţa
Îţi împacă conştiinţa.

Ce să mergi la adunare
Să te consumi aşa tare?
Nu, mai bine te lungeşti
Pe un pat să te-odihneşti.
Dumnezeu nu-i chiar aşa
Să mustre pe cineva
Ba mai mult să pedepsească
Pe cine o să lipsească.

Şase zile lucrătoare
Oboseala-i foarte mare
Duminica-i de odihnă
Şi să n-o petreci în tihnă?
Adunare şi-adunare
Asta-i o prostie mare!
Nepăsarea ta trezeşte.
Hai, acuma te serveşte!

Ca să-ţi răcoreşti fiinţa
Uite, am bunăvoinţa
Să-ţi dau drept răcoritoare
Să bei frica, frica mare.
Dânsa te înviorează
Şi-apoi te-avertizează
S-o slăbeşti cu pocăinţa
Dacă îţi iubeşti fiinţa.

Când vin zile de-ncercare
De necaz, durere mare
Vai va fi de pocăiţi
Şi vor fi dispreţuiţi
Schingiuiţi şi matrataţi
Şi chiar pradă morţii daţi.
Deci când porni-va furtuna
Frica te învaţă una:

Ia minciuna de mânuţă
Şi roag-o aşa: - Drăguţă
Scapă-mă de servitoare
Şi-o să-ţi fiu slujitoare!
Şi minciuna, diplomată,
Te scapă frate pe dată!
Spui că nu eşti pocăit
Până tot s-a liniştit.

Când soarele iar răsare
Atunci, cu căinţă mare,
Te întorci la Dumnezeu
Că doar El iartă mereu.
De rău eu nu te învăţ
O, creştine, fii isteţ
Uite ce bine-ai ieşit
Ne-ncercat şi pocăit.

Vezi deci cu ce prăjituri
Pline de învăţături
Servesc lumea fără plată
Deci fac o frumoasă faptă.
Compoziţie grozavă
Au bucatele din tavă
Sunt medicamente bune
Frăţioare, n-ai ce spune!

Fără plată, ce gâneşti
Merită ca să serveşti.
Să refuzi nu e frumos
Nici nu e politicos.
Uită-te, dragă creştine,
Uită-te, uită-te bine
Ce dibaci este Satan
Veşnicul nostru duşman.

Păcatul bate la uşă
De-i deschizi, ca o căpuşă
Suge ce-i dumnezeiesc
Şi rămâne ce-i firesc.
De vrei în ceruri s-ajungi
Creştine, vrednic atunci
Primeşte drept avertisment
Un veşnic: FII ATENT!