Se-adună farisei cârtind,
Pe Domnul Slavei iscodind:
- Isuse, Moise-a poruncit
Ca cel ce preacurvește,
Să fie aspru pedepsit
Ucis cu pietre, nimicit!
Și-acum, Te rog, privește:
Femeia-aceasta negreșit
Azi trebuie să moară;
C-am prins-o când a săvârșit
Păcatul de ocară!
Ce zici: de Lege s-ascultăm,
Sau pe femeie s-o cruțăm?

Isus, privind îngândurat
Mulțimea ce sta gata,
În Duhul Său S-a întristat
Rostind: "Cel fără de păcat
S-arunce primul piatra!"

Și-atunci, cu toții-au priceput
Că nu-i vrednic niciunul
Să judece pe cel căzut,
C-aceleași fapte le-au făcut
Cel tânăr și bătrânul;
Iar fariseii, îndârjiți,
Cu bolovanii pregătiți,
Plecară câte unul...

- Femeie, spuse Domnul blând,
Ridică-te din tină;
Pârâșii ți-au plecat pe rând...
Nici Eu nu te-osândesc în Gând.
Te iert și-ți dau Lumină!