CĂTRE MAI MARELE CÂNTĂREŢILOR

„Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat,
ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;
şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139 v.15-16)

Când nu eram decât un embrion
Şi n-aveam chipul cu desăvârşire,
În faţa Ta eu existam ca om
Şi-n „Carte” scris-ai ale mele zile.

Când trupul meu era ascuns de toţi
– Însă nicicând, nicicum, ascuns de Tine, –
Ţesut ciudat, aşa cum doar tu poţi:
Eram „comoara-ascunsă-n adâncime … ”

Iar astăzi când Tu m-ai desăvârşit,
Sunt scos din adâncime la lumină.
E prima zi când iată am sosit:
Toţi ochii să mă vadă, pot să vină …

Dar dacă pentru mine-i prima zi
După a omului „socotitoare”
De fapt, ca pentru toţi, astăzi ar fi:
„Un start pe inversa numărătoare” …

… Şi totuşi, zilele ce mi le-ai scris,
Să-mi fie pline cu a Ta iubire
Adusă, prin părinţi, din Paradis,
Apoi, prin Duhul Sfânt, prin mântuire …

Ascultă, Doamne al meu „psalm” unic
Asculte-mi-l şi fraţii şi părinţii:
Şi-aşa să cresc de când sunt încă mic
În trup, în suflet şi în duhul minţii!


3 aprilie 2011
La naşterea nepoţelului David