Mi-ai dat aripi sa zbor

Mi-ai dat un cioc. Am crezut ca sunt batjocorit,
Ca sunt uitat pe-acest pamant de Dumnezeu,
N-am inteles ca sunt iubit,
Si ca asa perfect m-ai plamadit
Cu cioc… sa-mi fie ajutor ades’ la greu.

Mi-ai dat gheare. Am crezut ca sunt un blestemat
Si sigur, mi le-ai pus acolo din greseala,
Le port cu mine ca un defaimat,
Nu am stiut ca Tu din vesnicie m-ai format
In planul Tau perfect, o pasare speciala.

Mi-ai dat aripi. Am crezut ca-mi dai dureri,
Sa plang, sa ma tarasc si-apoi sa mor,
Atat de grele-n al meu spate. Sunt poveri!
Nu am vazut in ele noi puteri,
Nu am vazut ca mi le-ai dat, sa pot sa zbor.

Ca pasarea, nu inteleg nici eu, o bun Parinte
Atatea lacrimi si suspine ….si atata agonie,
Atatea boli, “tepusuri” si obstacole ‘nainte
Dar ma arunc in ale Tale Brate Sfinte,
Si bucuros, cu aripi de sperata zbor spre vesnicie!