Mi-ar place sa ma reintorc acasa, ca fiu risipitor ce sunt,
Dar nu inteleg ce este ceea ce m-apasa,
Si ratacesc plangand...
Imi plange sufletul la orice ceas, chiar si atunci cand rad,
Iar ceata este tot mai deasa,
La mine-n gand...
Ce este oare fericirea, i-mi poate spune cineva?
...E o himera ce aievea
Apare in viata ta...
Eu am plecat de-acasa in cautarea ei,
Si ma gandesc, oare...
Nu mi-am parasit Tatal fara temei?
Am risipit tot ce aveam, si zambet inocent,
Si gand curat ...si pacea ce-o aveam in suflet,
TOTUL am dat !
Nimic nu mi-a ramas! Ce-am castigat?
Chiar daca in jurul meu se-nvarte o lume cu rasete si straluciri,
In suflet sunt trist, pustiit si gol...
Nimic nu am primit in schimb...doar amagiri...
Dar ce vad? In ceata deasa zaresc ceva !
ESTE SPERANTA!
Speranta ca voi revedea la ceas de dimineata, iar chipul Sau
Ce ma asteapta acasa iubitor, cu portile deschise.
Il vad ! Este chiar EL! Ma chiama rabdator cu bratele intinse.
de Veronica Pal - 12 ianuarie 2008
Această poezie ca şi celelalte poezii compuse de mine sunt "născute" din trăirile şi frământările proprii. Am compus cu dorinţa de a exprima ceea ce simt şi de un mod sau altul, aceste versuri, sunt mesaje pentru acei ce vor să le asculte. Domnul să fie lăudat !