Lasă lacrima grea să cadă,
Izvorul ei L-ai cunoscut,
L-ai resetat în mare grabă
La sfinţirea din Ţara de Sus.

Cu vise frumos ambalate,
Ne ancorăm în mersul astral,
Plutim pe raze de mătase,
Purtaţi spre al timpului hotar.

Mai jos, cercul e tot mai strâns,
Īn lume e ură, războaie,
Lacrimile durerii se strâng,
Noaptea se lasă, nu-i scăpare.

Se lasă picuri grei de rouă
În iarba verde de Acasă,
Cel rău ne-ar rupe în nouă,
Să înşele a Ta Mireasă.

Să curgă lacrimile şuvoi,
Torent de iubire compus,
Slava şi puterea pentru noi
În luptă le-ai câştigat Isus.

Sfânta Împărăţie creşte,
Domnul veghează neîncetat,
Sub aripa Lui ne ocroteşte,
Până ajungem Sus în palat.
Amin!