Ne este frumusețea dantela unui râu,
Brăzdează obrazul ducând înspre vărsare
Petale de bujori, stele căzătoare,
Să le zăgăzuiască într-un album târziu.
Dar există-n suflet și nu e trecătoare,
Din Jertfa Lui Isus revarsă în pustiu,
Ne-mbujorează chipul cu Stropul purpuriu,
Frumusețea vie curgând înspre Izvoare.
O primim la Cruce ca dar fără de plată,
Floarea frumuseții, din mâna Lui Cristos,
Ea nu veștejește, mereu înmiresmată,
Cu cât se trece trupul, înfloare mai frumos,
E Chipul Lui Isus, să-L vadă lumea toată
Prins în Iubirea sfântă a apelor de jos.