Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,
oricât de aspră ţi-ar părea,
căci şi cea mai amară soartă
odată ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea
şi prea din greu ţi-o vei purta,
ca de-al soţiei sân prea-dulce
să te-alipești de crucea ta...

Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăşti n-ai mai putea,
prin cele mai de jos ispite,
vei merge sprijinit de ea.

Când se va năpusti furtuna,
şi nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna,
te-adăposteşti sub crucea ta.

Când vor veni prăpăstii multe
şi nici un pod nu vei vedea,
ea peste ele-ţi va fi punte,
şi-ai să le treci pe crucea ta.

Când vei păși către cunună
Hristos, ieșind 'naintea Ta,
va spune: " Bine, slugă bună!"
și-n schimbul crucii - ți-o va da!