O credință-naripată
Autor:
George Cornici
|
Album:
Versuri printre pelerini
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de geocornic in 27/05/2017
Resursa adaugata de geocornic in 27/05/2017
O CREDINȚĂ-NARIPATĂ
O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.
Credința ce are aripi spre tenebre nu privește
O imensă-mpotrivire constatăm că n-o oprește
Ci, instantaneu, cuprinde orice inimă predată
Iar povara care-a fost e-n pustie alungată.
Când lăsată-i să lucreze vom primi o confirmare
Că ne-așteaptă o răsplată cu-o sublimă-ncoronare
Ea privește spre-o minune și e sigură că vine
Să-ntărească înc-odat’ pe creștini și pe creștine.
Ea luptă cu uriașii; și ce credeți? Îi învinge
Suflul ei din Dumnezeu, niciodată, nu se stinge
Dacă-i scade-nflăcărarea numai noi suntem de vină
Nu am apelat la ea, n-am cerut să intervină.
E-mbrăcată în Lumina cu izvor în strălucire
Ea ne scaldă într-u râu de supremă fericire
Da, depinde doar de noi s-o avem în visterie
Nu se poate activa cu-n pahar de șmecherie.
Un răspuns la rugăciune nu mai vine; cum se face?
Cu Duhul lui Dumnezeu nu-i lăsată să se-ncarce
Și-atunci pune stăpânire, peste noi, o nepăsare
Constatăm că-nviorarea, care-a fost, nu mai răsare.
O credință fără aripi e ca trupul fără vlagă
Nu e-n stare să reziste când va bântui o plagă
E-o fântână fără apă, setea n-o mai potolește
Nu mai dă încredințări, nu mai speră, nu muncește.
Numai când credința-i vie e posibil un miracol
Astfel, vom îndepărta piatra marelui obstacol
Vom învinge, negreșit, ‘naltul val de ignoranță
Și vom merge spre Canaan îmbrăcați în siguranță.
O, de-am înțelege azi ce ne spune proorocia
Pe credința-naripată ne clădim ucenicia
O trimitem să ne-aducă rezultatele din Slavă
Să-i privim, neîncetat, starea-i limpede, suavă.
O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.
George Cornici/24 Mai, 2017
O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.
Credința ce are aripi spre tenebre nu privește
O imensă-mpotrivire constatăm că n-o oprește
Ci, instantaneu, cuprinde orice inimă predată
Iar povara care-a fost e-n pustie alungată.
Când lăsată-i să lucreze vom primi o confirmare
Că ne-așteaptă o răsplată cu-o sublimă-ncoronare
Ea privește spre-o minune și e sigură că vine
Să-ntărească înc-odat’ pe creștini și pe creștine.
Ea luptă cu uriașii; și ce credeți? Îi învinge
Suflul ei din Dumnezeu, niciodată, nu se stinge
Dacă-i scade-nflăcărarea numai noi suntem de vină
Nu am apelat la ea, n-am cerut să intervină.
E-mbrăcată în Lumina cu izvor în strălucire
Ea ne scaldă într-u râu de supremă fericire
Da, depinde doar de noi s-o avem în visterie
Nu se poate activa cu-n pahar de șmecherie.
Un răspuns la rugăciune nu mai vine; cum se face?
Cu Duhul lui Dumnezeu nu-i lăsată să se-ncarce
Și-atunci pune stăpânire, peste noi, o nepăsare
Constatăm că-nviorarea, care-a fost, nu mai răsare.
O credință fără aripi e ca trupul fără vlagă
Nu e-n stare să reziste când va bântui o plagă
E-o fântână fără apă, setea n-o mai potolește
Nu mai dă încredințări, nu mai speră, nu muncește.
Numai când credința-i vie e posibil un miracol
Astfel, vom îndepărta piatra marelui obstacol
Vom învinge, negreșit, ‘naltul val de ignoranță
Și vom merge spre Canaan îmbrăcați în siguranță.
O, de-am înțelege azi ce ne spune proorocia
Pe credința-naripată ne clădim ucenicia
O trimitem să ne-aducă rezultatele din Slavă
Să-i privim, neîncetat, starea-i limpede, suavă.
O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.
George Cornici/24 Mai, 2017
Statistici
- Vizualizări: 890
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Geneza 2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Chiar acum se delectează pe edenica alee.” Iată Edenul în lumina N. Testamentală și după ce toate aceste lucruri trec și ajungem în „dincolo de spațiul dominat de curcubeie” în care vom intra prin credință în Jertfa Minunată a Domnului Isus Hristos „Numai când credința-i vie e posibil un miracol
Astfel, vom îndepărta piatra marelui obstacol
Vom învinge, negreșit, ‘naltul val de ignoranță
Și vom merge spre Canaan îmbrăcați în siguranță.
O credință vie, așa cum vedem „O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.”
Da, o creație plină de har, insuflată de Duhul Sfânt sub a cărui călăuzire se vede bine că trăiți frate George. Domnul să vă binecuvânteze în continuare!