Goi am venit în astă lume mare,
Cum am venit așa plecăm, tot goi,
Nu luăm nimic din tot ce avem sub soare,
Tot ce primim e în ziua de apoi.
Trudim mereu din zori și până seara,
S-avem un trai mai bun pe acest pământ,
Aici dorim să ne strângem comoara,
Dar totu-i trudă, goană după vânt.
Suntem robiți de lucruri pieritoare,
Ne-am gârbovit, de spate aplecați,
Ne-am ancorat de lucruri făr` valoare,
De Dumnezeu și ceruri am uitat.
Suntem grăbiți și timpul ne presează,
Mereu tot agitați, nemulțumiți,
Eul din noi și firea ne dictează,
Ne ține robi și tot nefericiți.
Timpul e scurt și trece-n graba mare,
Și anii noștrii trec, se duc zburând,
Totul e vechi, nimic nu-i nou sub soare,
Și așa va trece totul, rând pe rând.
Ce dăinuie și ține-o veșnicie,
E sus în cerul minunat, frumos,
Acolo e Comoara, Apa vie,
E Regele suprem, Isus Cristos.
Amin
Ica Drăgoi
27.05.2017