Isuse, o, Isuse

În mijlocul atâtor necazuri şi dureri,
Cum să Îţi văd lumina, cum să Te cânt ca ieri?
Căci prea greaua-mi povară şi plânsul meu nestins,
'Mi-ntunecă privirea, mă simt aproape-nvins.

Cum să Îţi aud glasul printre-ndoieli şi şoapte
Ce vor să mă dărâme, să cad 'n-a vieţii noapte?
Ca urletul din codrii ce nu vezi, da'-nfioară,
Aşa aud în juru-mi răcnind cel rău, ca-o fiară.

Cum să înalţ cântarea, al birunţei steag,
Când tot ce văd în juru-mi e groază şi necaz?
Spune-mi Tu, oare când Îţi voi întâlni privirea,
Când mă vei ridica să aflu nemurirea?

Ajută-mi, prin credinţă să văd un drum în zare,
Ce mă duce spre ceruri, prin nouri, către Soare,
Să simt dragostea-Ţi dulce că-mi este scut şi pază,
Al nemuririi cântec să mă 'nalţe pe-o rază,

Să-mi lumineze lupta ce-o duc, ca un uitat,
Să-mi întremeze pasul ce-i slab şi tremurat!
Nu vreau să-mi văd sfârşitul, căzut printre suspine,
Ridică-mă în Duhul, ai milă şi de mine!

26 mai 2017