NE-AI RIDICAT ȘI NE RIDICI

Ne-ai ridicat și ne ridici
Din starea complicată
Dar nu cu bâta, sau cu bici
Ci cu iubirea-Ți toată.

Ne-ai ridicat când am căzut
În spațiul întristării
Acolo, Tată, Te-am văzut
Căci nu ne-ai dat uitării.

Sublimă-i ocrotirea Ta
Tu nu ne lași în groapă
Și știm că nu vei înceta
S-alungi tot ce ne-nțeapă.

Trântiți am fost de-atâtea ori
De valuri mânioase
Dar pregătit-ai sărbători
Și zile mai frumoase.

Au fost pe drum alunecări,
A fost și deviere
Dar ai făcut modificări
Să stăm în Înfiere.

Întins-ai brațul și-am răspuns
Și iată-ne-n picioare
Tot ce ne dai este de-ajuns
În lumea trecătoare.

Am fost atât de abătuți
La greaua despărțire
Ai fost cu noi să ne ajuți
Să fie-nsuflețire.

Când disperări ne-au doborât
Ai apărut îndată
Și-a fost cum Tu ai hotărât:
Ne-ai înălțat, o, Tată!

E cert: din nou va trebui
Să ne ridici ființa
Nu Te putem înlocui
Ești Scutul, Biruința.

George Cornici/29 Mai, 2017