Nu mai este azi credința

Nu mai este azi credința
Cum ar trebui să fie,
Izvorâtă din Scriptură
Un izvor de apă vie.
Ci credința-i mai mult formă,
Ritual fără putere,
Obiceiuri din păgâni,
Moarte fără înviere.

Nu mai e nici pocăința
Cum era ea altădată,
Umblare pe calea strâmtă
Cu o inimă curată.
Ci căința-i postmodernă,
Conformată, cu mândrie,
Merge pas la pas cu moda,
Dar nu are mărturie.

Nu mai este închinarea
Fraților în adunare
Cu smerenie și teamă
Într-un duh de ascultare.
Mulți se roagă dar în fire,
Obicei de ochii lumii,
Poartă masca pocăinței
Dar sunt robi deșertăciunii.

Nu mai este părtășia
Cum era odinioară,
Când din dragoste de frați,
Erau gata mulți să moară.
Azi suntem mai învățați
Dar și mult mai egoiști
Avem multe, dăm puțin;
Mult mai reci, mai seci, mai triști.

Nu mai sunt multe ce-au fost
Toate-n lume-s schimbătoare
Unele-s schimbări cu rost,
Altele-s înșelătoare.
Să veghem, să luăm seama,
Să păstrăm ce-i cu folos,
Toți să ne lăsăm schimbați
Doar în chipul lui Hristos.

de Teodor Groza
30.05.2017
Vișeu de Sus