A-nceput să plângă cerul
Tulburat, în fapt de seară
Când privind către pământ
Prinse norul să îl doară
Căci, prin ceața sângerie
A văzut acolo, jos
Oameni fără de iubire,
Viață fără de frumos...
Și-a văzut mulțimi de codri
Triști, cu brațele uscate,
Flori ce și-au pierdut parfumul,
Vise ce-au murit uitate...
Și-a căutat cu-nfrigurare
O privire...numai una
Să se-ndrepte către el
Să ridice-n rugă mâna...
Noaptea vine cu grăbire
Voalul zilei să îl strângă
Întristat de omenire
A-nceput cerul să plângă...

Vulcan-27-04-2017
Mary