Trec mistic clipele prin mine

Autor: Ioan Hapca | Album: Reflecții | Tematica: Cincizecime
Resursa adaugata de Ioanhapca in 05/06/2017

Trec mistic clipele prin mine

Trec mistic clipele prin mine
Și mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparține),
Ci doar în mai puțin frumos...

Iar eu le consemnez și le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l „timpul oportun”,
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înțelepțesc...

Le pun într-un burduf imaginar
Și zic: „acesta e trecutul meu”...
Și este...îmi aparține mie dar,
Stăpân pe el a fost și este clar
Și categoric Dumnezeu!

La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparțin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparțin,
Căci toate sunt din El și pentru El!

Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeața din țărână
Și-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,

Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta și ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinați risipei...

05/06/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)

Un frumos poem, contemplatie mistica a clipelor care trec repede si ireversibil, dar in acelasi timp cel binecuvantat cu harul nemuririi aduna comori in ceruri si un trup tot mai duhovnicesc, un vesmant de lumina potrivit pentru nunta mistica a Mirelui. "Căci Chipul Său în mine e sculptat/Cu dalta și ciocanul clipei/Prin Duhul, la Rusalii revărsat,/Ce în trupul lui Isus a adunat/Risipitorii fii, nedestinați risipei..." Trupul duhovnicesc dobandit la Cincizecime, la Pentecost, este cizelat cu o mana Marelui Sculptor al vietilor, care stie ce sa elimine si ce sa lase pentru ca statuia fiintei celei noi sa fie dupa chipul si asemanarea Creatorului. Har, pace si lumina Sfintei Cincizecimi sa va lumineze calea.

Adăugat în 05/06/2017 de marin2016

adevărat; trec clipele prin noi şi noi rămânem clipe. De n-ar fi Domnul de partea noastră noi am fi un vânticel de-o clipă. Poezia ta frate Ionică mă face să meditez la existenţa umana; la ce înseamnă a fi cu Domnul sau a fi fără Domnul.....
Fii binecuvântat în totul şi în toate. Har şi pace sfântă.

Adăugat în 06/06/2017 de 1954adina.9mai

Versuri profunde, chemându-ne la o reală cercetare, meditaţie ce impune un răspuns sincer, categoric, fără amânare... este sau nu Dumnezeu Stăpân peste viaţa mea, peste fiecare clipă?... cortul pământesc se ofileşte 'îmi vestejesc verdeaţa din ţărână' însă duhul aflat în Mâna Celui Preaînalt 'tot verde-n veci o să-mi rămână'. Prezenţa călăuzitoare a Duhului Sfânt rămâne de neînlocuit pentru aici şi pentru veşnicie. O lucrare cu temelie matură, fiţi binecuvântat frate Ionică.

Adăugat în 06/06/2017 de floridinmaracineni

Frumos!!!
Trec clipele prin mine neâncetat
Îmi veștezesc verdeața din țărână
Și-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaânalt

TOT VERDE-N VECI O SĂ-MI RĂMÂNĂ.

Și dragostea Tatălui și harul Domnului Isus
și împărtășia Sf. Duh să fie cu Dumnevoastră.

Adăugat în 07/06/2017 de Maria18