Sunt...
Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din țărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.
Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Și înspre ceruri mă avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer și-are să vină
Să mă smulgă din pământ...
Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Și în mâna Lui mă ține
Ca pe-un pom lângă izvoare
Să fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.
Sunt `nălțat dar nu prin sine
Că m-am lepădat de el,
Ci prin îndurări divine
Care-mi cern veșnicul Țel,
Pe o Cale de lumine,
La jug, lângă Sfântul Miel.
Sunt ce mulți ar vrea să fie
Dar nu sunt până acum
Căci n-au prins cu bucurie
„Vestea” schimbului de drum
Să-apuce pe Calea vie...
Dar târziu nu-i nici de-acum!
20/05/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
În nimicu-mi din țărână,/Care freamătă în mine/Ca o mare cristalină/Ce reflectă ceru-n sine/
Cu splendoarea sa divină." Cat de expresive sunt aceste versuri, cata incarcatura metaforica: "Sunt ca un stejar în vânt,/Îmi scald frunzele-n lumină/Și înspre ceruri mă avânt/Ajutat de-o Rădăcină/
Ce-I în Cer și-are să vină/Să mă smulgă din pământ..." Sincere felicitari, har si multa inspiratie in continuare.
Sunt izvoare genuine !!
Sunt ca un stejar în vânt !!
Sunt mândru dar nu de mine !!
Sunt nălțat dar nu de sine !!
Sunt ce mulți ar vrea să fie!!
O frumusețe!!!
Fiți binecuvântat fr. Nelu!!
Fii binecuvântat frate Ionică şi toate cele bune.