Stau între două lumi
Ce par să se destrame
De parcă-aş fi orfan
Născut din două mame.

Nici una nu mă cheamă
La sânul ei de ceară
Că nu m-ar recunoaşte
De-s înger ori sunt fiară.

Mi-e gura încleştată
Și tare-aş vrea să strig
Că e pe aproape noaptea
Și-n suflet mi-este frig.

Am ocolit pământul
Și-acum se face seară
Ṣi n-am găsit în lume
O cruce mai uşoară.

Am aşteptat ca norii
Să treacă peste casă
Ṣi m-am rugat să vină
O zi mai luminoasă.

Şi au venit pe lume
Și zile mai senine
Dar cum poţi să te bucuri
Străin în lumi străine?

Mi-am risipit talanţii
Și n-am ales nimic
Ṣi-am pribegit prin lume
Străin şi venetic.

Şi am slujit la idoli,
Și pentr-un boţ de pâine
M-am gudurat la uşă
Supus precum un câine.

Ṣi mi-am vândut şi suflet
Și nu mai am ce-mi vinde
Îndură-Te de mine,
Cerescule Părinte.

De pe cărări pierdute,
Prin lume călător
Primeşte-mă acasă
Că-s fiu rătăcitor.

Nu pregăti ospețe,
Nici straie-mpărătești
Deși eu sunt nevrednic,
Tu totuși mă iubești.

Tu preacinstește-Ți fiul
Care-a rămas acasă
Pe-acesta îl așează
În locul meu la masă.

De-acum la două lumi
Eu dau tribut și vame
Și-oi fi pe veci orfan
Născut din două mame.

Tot neamul pe pământ
De-ar fi să rătăcească
Ne-adună, Tată Sfânt,
În patria cerească.

Copyright © 2017 Marin Mihalache