Sunt un pom

Sunt un pom ce plâng un zor...
M-ai sădit lângă izvor,
Între cascade cristaline,
Şi dulci ape, line.
Stau și plâng lângă izvor.
Vântul mă adie ușor...
Soarele mă încălzește,
Şi apa mă răcorește.



În unde, iubirea-mi cântă.
Ramul este plin de sevă,
Pe el a înflorit un - zor -
Iubirea și mult - dor -.
Pomul meu e lângă râu,
Foșnetul e-un cânt mereu,
Pentru Tine, Dumnezeu,
În care, mă încred eu.



Lasă-mi lumina de sus!
Coroana îmi e spre apus,
Trunchiul îmi e firav,
Florile-s de albastru-mov.
Am fost pomul ocrotit,
Brațe sfinte m-au ținut,
De ce-a fost rău, m-ai ferit,
Tu, și ochii ce m-au iubit.



Sunt un pom de Tine salvat!
De grele furtuni m-ai ferit,
Viața mi-ai ocrotit,
Jertfa Ta Sfântă m-a mântuit.
Mi-ai sădit în rădăcină,
Dor... de Viața Divină!
M-am pregătit mereu,
Să mă duci în cortul Tău,
Unde Te voi proslăvi,
Uitând de greul pământului.


Toma Coca, ALG./08/06/2017