Și tună, Doamne. Și-n înalt
Grămezi de nori se-adună.
Și cade ploaia pe asfalt
Povestea să Ți-o spună.

Mă uit la cer și plâng de dor
Gândindu-mă la Tine...
Iar fulgerele parcă vor
Suspinul să-mi aline.

Vei mai veni, Isuse drag,
Să-mi dăruiești Lumină...?
Nădejdea-mi strigă stând în prag:
"Veghează! O să vină..."

Și iarăși tună. Și-n înalt,
Prin nori, se vede luna.
Și cade ploaia pe asfalt
Slăvindu-Te într-una.

Mă uit la cer îndrăgostit
Etern, numai de Tine...
Deodată, Duhu-a tresărit:
"Privește! Domnul vine!"