Duhul este plin de râvnă
Dar trupul e neputincios;
Vreau să merg doar spre Lumină
Să pot ieşi din mlaştină...
Dar, este aşa de-anevoios!

Sunt aşa de slab şi firav
Şi pasul mi se clatină...
Şi vine şi cel mârşav
Ce-şi doreşte să-i fiu sclav,
Ca să mă ţină-n menghină.

Dar, ceva mă determină
Să îmi ridic privirea-n sus!
Şi îmi vine la-ndemână
Să mă prind de-o Rădăcină
Pe care o am în Isus;

Ce cu puterea-I divină
Întunericul străpunge!
Sunt firav, dar mă sprijină!
Viaţa, mi-o face senină!
Cel ce-mi vrea răul-l distruge!

Şi cu duhul plin de râvnă,
Chiar-de, trupu-i neputincios;
Am în faţă-a mea Lumină
Ce-Şi întinde a Sa mână;
Mă scoate din cerc vicios!

Şi las lumea cu-ale sale
Şi cu duhul plin de râvnă;
Mă ridic şi plec din ,,vale''
Şi mă-ndrept întins spre Cale;
C-acolo ştiu; găsesc Lumină!


A.N 3.06.2017 Firenze