Stăpân...
Stăpân eram pe trei hectare
De timp liber cuvenit...
Ce-a zburat de sub picioare
În clipita aceia în care
Vestea rea a survenit
Și mă întreb iar de ce oare
Doamne n-Ai intervenit...
Mă liniștește o cântare
Și-un Chip se dăltuie în minte,
Un Chip zdrobit de apăsare,
Ce-mi spune tot, fără cuvinte...
E-o dragoste nespus de mare
Cu forma voii Sale sfinte
Încoronând orice încercare...
Privirea Ta e veșnic trează,
Slăvit să fii în veci Părinte!
Și mâna Ta în veci lucrează
În scopuri nepătruns de sfinte,
Ce-adesea, greu ne întristează
Dar pentru veci pun înainte
O slavă ce ne încununează...
13/06/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Un Chip zdrobit de apăsare,/Ce-mi spune tot, fără cuvinte...." Poetul Ioan parca este patruns de o dumnezeiasca epifanie, de privirea Duhului care lucreaza ca o mana nevazuta, schimband si primenind spiritual existenta: "Privirea Ta e veșnic trează,/Slăvit să fii în veci Părinte!/Și mâna Ta în veci lucrează/
În scopuri nepătruns de sfinte..." O inspirata poezie de slava care "ne încununează...". Sincere felicitari.