Darul

Am vrut grădina din poveste
S-aline suflet şi privire,
Cu flori frumoase şi alese
Pline de soare şi iubire.

Şi l-am crezut pe vânzător,
Am luat răsaduri şi seminţe,
El cu un chip surâzător
Eu cu-ale mele neştiinţe.

Dar florile mult aşteptate
N-au fost decât rare iviri,
În locul lor crescând bogate
Dese şi lungi rânduri de spini.

Am vrut sclipiri de diamant
Să-mi lumineze drumul vieţii,
În paşii mei când îl străbat
Să stea seninul dimineţii.

Dar vânzătorul m-a minţit
Surâzător,spunând ce ştie,
În loc de diamant sclipind
Mi-a dat o piatră cenuşie.

Iar drumul vieţii s-a umbrit,
Pasul purtând tristeţea vie,
Sufletul meu fiind lovit
De piatra grea şi cenuşie.

Şi-am căutat pe piaţa lumii
Un vânzător bun şi cinstit,
Să-mi dea seminţele iubirii
Şi piatra în lumini sclipind.

Într-un târziu găsesc umil
Un om retras,mai mult tăcut,
Cu glasul blând,cu chip senin
Şi mi-a plăcut al Lui cuvânt:

"Nu vând nimic pe banii lumii
Ci doar privesc la cei ce vor,
Să părăsească pe nebunii
Ce-s vânzători de suflet gol.

Dau gratis sămânţa iubirii
S-o pui într-un pământ curat,
Să crească florile iubirii
În loc de spini în lut uscat.

Şi îţi ofer piatra-ncercată
Ca dar pe drumul vieţii tale,
Să umple prin noroi şi apă
Urme de paşi adânci şi goale.

Apoi când tu ai să priveşti
Flori în culori frumos crescute,
Sămânţa lor s-o dăruieşti,
S-o pui în inimi reci şi frânte.

Şi stând pe piatra atât de tare
Să-ţi zideşti casa mai înaltă,
Ochii din orice depărtare
Să îşi dorească să o vadă".