La poarta sufletului meu
Sosi grăbit un gând hoinar
Născut din doruri neștiute
Trăite poate în zadar...

S-a furișat cumva, stingher
Când într-o clipă n-am știut
Că poarta sufletului meu
Era deschisă spre trecut...

Și gândul aducea cu el
Un mare semn de întrebare:
”Cum era oare viața ta
De-ai fi ales un ”țel” mai mare?”

O, gând viclean...de ce aduci
Atâtea îndoieli cu tine?
Te du departe...viața mea
Eu o iubesc cum e...știi bine!

Pleacă departe...în pustii
Și pe la mine niciodată
Să nu mai vii căci drumu-i frânt
Și poarta este încuiată!

Vulcan-02-05-2017
Mary