Cuvântul viu

Cuvinte-neghină din suflete uscate,
Departă-le Doamne pe toate, deşarte,
Şi lasă să curgă cu voia de Sus,
Cuvânt de iubire cântat... Isus!
***

E sol al gândirii Cuvântul,
Revărsul inimii din multul,
E vocea ce sfărâmă bariere,
E sunet ce răsare din tăcere!

Vorbirea tăcută cu sfinţii,
Repaos blând în somnul minţii,
Ce naşte cuvinte de slavă şi cânt,
Bucurie şi pace pe calea-Cuvânt,

E viu Cuvântul, lumina nestinsă,
În inimi văpaie de rugă aprinsă,
Gândirii este paşnic vestitor,
Cărare înspre drumul faptelor.

Urzeală este-n socotinţa minţii,
E miezul de sămânţa a credinţei,
Un fagure prin Harul răspândit,
Merindea este, la sufletul lihnit!

E flacăra arzândă, necuprinsă,
Născută din puterea preasfântă,
Lumină veşnic strălucindă,
În suflete lumină licărindă!

Desăvârşit de-odată şi clădit,
Pusă putere şi poruncă în Cuvânt,
Modelul sfânt, Isus, S-a pogorât,
Şi pentru noi prin moarte a trecut!

Un râu de apă vie, Izbăvitor,
Lumină pe cărarea spre izvor,
Biruitor al morţii de pe cruce,
Slăvita Învierea Sa, ne-aduce!
***

Aievea-întruchipat Domnul Isus,
Din dragostea şi pronia de Sus,
La flacara măreaţă ne încălzeşte,
Ca să răzbim spre lumile celeste!


29.07.2008