Am cules un bucheţel
Am cules un buchețel,
Mă mândresc mergând cu el,
Floricele de la țară,
Cu miros de primăvară.
De pe câmp, de prin rovine,
Ca să mă gândesc la tine.
Ieri, afară a plouat,
Azi, soarele a zvântat
Potecuța care-o calc.
Vin cu bucurie mare,
Parcă-i zi de sărbătoare.
Mama mea, te iubesc tare!
Parcă fug și parcă săr,
Sunt așa nerăbdător
Să îți mângâi al tău păr,
Că și tu m-ai pieptănat
Când aveam păru-ncurcat.
Haine noi mi-ai cumpărat.
Eu I-am scris și I-am cântat
Către Marele-Mpărat,
De părinții ce mi-a dat.
De mulți ani i-am mulțumit
Că-am fost, sunt copil iubit.
Ocrotire am simțit.
Până-ajung să te-ntâlnesc,
Toate-n minte-mi năvălesc.
Cu dragoste-mi amintesc:
Luam perdeaua de la geam,
De-a mireasa mă jucam,
Tu, nimica nu ziceai,
Mă vegheai, mă-nțelegeai.
Ba din contră, mă-ajutai,
Păpuși din cârpă-mi făceai.
Și-uite-așa am casă, masă,
Și-o viață armonioasă.
Un soț bun, copii, nepoți
Și-L iubim pe Domnul, toți.
Cu răbdare ne-ați crescut,
Dragoste-n voi am văzut.
Cel Bun vă va răsplăti,
Vă va binecuvânta,
Daruri ce nu poți gândi
Vă așteaptă, vă va da.
Cununița mântuirii
Pe cap vă va așeza.
Culegând flori, îmi aminteam de copilărie, de strada noastră, de rovinița de unde adunam mușețel, de rudele vecinilor care veneau în vizită cu buchete de flori călcând pe trotuare curate intr-o zi însorită. A venit vremea când nu mai sunt copil și vin și eu cu flori în vizită la mama.