Ori...

Ori sunt arcușul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veșnic nouă
Ce se smerește și coboară
Să-asculte „cântecul” din „rouă”...
Ori dorul cel născut să moară,
Ori fir de iarbă ieșit când plouă
Să-adie-n vânt și-apoi să moară...
Sau doar chitara ruptă-n două
Pe izvorul apei de la moară...
Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceți lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s „abur” ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineții
Apusul ce ne înfășoară
Încă din zorii tinereții...

Ce sunt?! Nu știți, nici eu nu știu...
Dar știu că trebuie să fiu
Nu ce-mi doresc sau ce dorim...
Ci Viața Eternă în suflet viu,
Și-acum, și când ne despărțim...

19/06/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)