De ești chemat la masă la un bogat, ia seama
Să nu te-apuce cumva vreun gând de lăcomie,
Privind ce ai 'nainte, să te apuce teama
De toată-nșelăciunea ascunsă-n bogăție!

Nu-ți chinui ființa ca să aduni avere,
Nu-ți pune-nțelepciunea în slujba bogăției,
Căci sub a ta privire într-o clipită piere
Și trece ca o umbră speranța lăcomiei!

Să nu mănânci din pâinea celui pizmaș vreodată
Și nu-i pofti mâncarea plăcută la vedere,
Căci el este fățarnic în gând și te îmbată
Cu vorbele-i șirete ce-aduc apoi durere.

Nu risipi degeaba cuvinte înțelepte,
Căutând să stai de vorbă cu omul fără minte,
Întreaga-ți străduință nu va putea să-ndrepte
Cărarea lui pornită din rele-nvățăminte.

Să nu muți niciodată ogorului hotarul
Ce văduva și-orfanul îl au în stăpânire,
Căci Dumnezeu din cer le știe tot amarul,
Și El îi ocrotește în marea Lui iubire.

Fii totdeauna gata, cu inima deschisă
S-asculți învățătura cea bună și curată,
Căci binecuvântarea din cer a fost promisă
Acelui ce trăiește o viață cumpătată!

O vorbă înțeleaptă la vremea potrivită
E ca un măr de au în coșul de valoare;
De-i spusă cu blândețe și-i bine chibzuită,
Îi va zidi pe alții, chiar dacă-i spre mustrare.