Cum să nu te laud.

Cum să nu te laud Domnul meu iubit,
Pentru indurarea ce mi-ai dăruit ?
M-ai purtat pe bratul Tău ocrotitor,
Si m-ai scos din focul cruntului cuptor.
Toti priveau să vadă nimicirea mea,
N-au stiut că mare-i indurarea Ta.

Cum să nu te laud scumpul meu alint,
Mi-ai adus scăparea din al vietii chin.
M-ai adus la viată si m-ai vindecat,
Când sărmanii oameni sanse nu mi-au dat.
Cum să nu te laud Dumnezeul meu,
Tu mi-ai fost salvarea din necazul greu.

Cum să nu te laud pentru că mi-ai dat,
Ajutor in grabă când eu te-am strigat.
Tu Isuse dragă milă ai avut,
Când a mea fiinta bratul ti-a văzut.
N-am avut nici merit sau ceva frumos,
Numai mâna-ti tare din lei m-a scos.

Cum să nu te laud cand aici trăiesc,
Tu esti adevărul care il vestesc.
Tu-mi esti odihnirea când sunt obosit,
Tu-mi esti mângâierea când suspin rănit,
Tu-mi esti tată, mamă, frate preaiubit.
Fiindcă niciodată nu m-ai părăsit.

Te slăvesc chiar dacă lacrimi astăzi vărs,
Tu imi stergi obrazul sti amaru-mi păs,
Viata asta trece si-ntr-o zi voi fi,
In cereasca tara unde-s bucurii.
Voi cânta cu fratii imnul minunat,
Fiindcă Tu Isuse ne-ai răscumpărat.