DIN ZIUA CÂND AM ÎNȚELES...

Din ziua când am înțeles
Că ești Stăpân a toate
Manifestat-am interes
Pentru ce-i sfânt și ce-i ales
Căci ne-ai vorbit de-o demnitate
La care ne-ai făcut acces.

A fost o zi a cercetării
Când dragostea-Ți ne-a cucerit
Și ne-a pătruns unda iertării
Și melodia încântării
Și-atunci noi am sărbătorit
Podoaba binecuvântării.

Atunci minune am gustat
Pentru întâia oară
Anii s-au scurs, dar noi am stat
Cu ce ne-ai spus și ce ne-ai dat,
Cu ce din Slavă se coboară
La sufletul răscumpărat.

A Te urma cu-n dor nestins
E-o sfântă datorie
O pasiune s-a aprins
Să ne-ndreptăm spre Necuprins
Să strângem perle-n visterie,
Să adunăm tot ce-i distins.

Și azi ce-a fost(ne amintim)
La ceasul Întâlnirii
De-aceea vrem să investim
În ce-i dumnezeiesc, sublim
Că știm că plaiul moștenirii
E cel spre care-acum suim.

Din ziua când am priceput
Că-n turmă ne e locul
Ca Domn noi Te-am recunoscut
Și ne-ai fost pavăză și scut
Să-nvingem viforul și focul
S-avem somn lin în așternut.

Și câte zile vor mai fi
În drumul spre Cetate
Cu Tine vom călători
Și doar atunci ne vom opri
Când vom păși-n eternitate
Unde se-adună ai Tăi fii.

George Cornici/21 Iunie, 2017