Via Domnului


Un om, o vie mare avea
Și a ieșit să se tocmească;
Oameni la lucru căuta
În via lui ca să muncească.

Era în zori când a plecat
Și lucrători a întocmit;
Un leu pe lucru lor le-a dat,
Și oamenii s-au învoit.

După o vreme, a ieșit
Și înspre piață a plecat...
Cu alți oameni el s-a tocmit
Și-n via lui, ei s-au băgat.

Și după o vreme, a ieșit
Alti lucrători ca să tocmească.
Chiar de târziu ei au venit,
Era dispus să le plătească,

Și chiar spre seară a plecat
Alți lucrători ca să găsească.
În via lui, toți au intrat,
Și-acum, așteptau să-i plătească.

El pe ispravnic l-a chemat
Și plata pe loc le-a făcut
La cei din urmă bani le-a dat
Să-i cheltuiască de-ar fi vrut

Apoi, pe rând, a tot plătit
Pană la cei dintâi tocmiți.
Egal, pe toți i-a răsplătit
Chiar de erau primii veniți.

Aceştia toti, s-au mâniat
Și -au început ca să cârtească.
Stăpânul apoi i-a-ntrebat
Cum ar fi vrut să-i răsplătească?

Vorbeau de cei ce au venit
Când ziua tocmai se sfârșea...
Stăpânul la fel i-a plătit
Că nu e drept, li se părea...

Însă stăpânul le-a vorbit
Că este drept ce a făcut;
Doar pentr-un leu ei s-au tocmit
Și n-au cerut nimic mai mult.

Plata, corect și-au căpătat
Așa cum le-a făgăduit.
De ceilalți, el s-a îndurat,
Cu aceiași sumă i-a plătit.

Și Domnul face ce poftește
Cu darurile ce le are.
Le-mparte așa cum El dorește,
Căci îndurarea Lui, e mare.

Amin

Câmpia Turzii, 30 mai 2017