Doamne-Tată, mi-ai vorbit
Doamne-Tată, mi-ai vorbit,
Cuvântu-Ţi s-a împlinit!
Tu ai spus să cred că ești
Puternic, și pregătești
Timp de mare bucurie,
Pentru suflet, veselie.
Și-am văzut: Te-ai prezentat,
Pe mine m-ai cercetat,
Vasul mi l-ai folosit,
Poporul s-a întărit,
Mulțumiri s-au înălțat
Către Marele-`Mpărat.
Ne-am simțit eliberați
Și de Tine mângâiați.
Uniți, toți cu Tine-n Duh,
Parcă eram în văzduh.
Fețele ne radiau,
Inimile ne cântau.
Să fii veșnic lăudat!
Din nou m-ai îmbărbătat!
Credeam că-am îmbătrânit
Și nu mai sunt folosit...
Eram tare întristat,
Chiar am fost lungit la pat.
Însă prin a Ta strigare,
M-am ridicat în picioare.
M-ai chemat ca să slujesc,
Într-un câmp nou să rodesc.
M-am lăsat călăuzit
Și m-am simțit înnoit.
De Tine am ascultat,
Pace lină am aflat.
Am stat de vorbă cu Tine
Și m-ai sfătuit de bine.
Cum să nu Îți mulțumesc?
Și din suflet să-Ţi slujesc?
Bucurie ca a Ta,
Nu îmi mai dă nimenea.
Din acest izvor aș bea,
Doamne, toată viața mea!
M-ai văzut că vreau să fac
Ceva ca să-Ţi fiu pe plac.
Tu, Doamne, m-ai îndrumat
Și nu m-ai lăsat să cad.
Pe cărare înainte
Pregătit-ai fapte sfinte.
Merg acum cântând pe ea,
Lăudând puterea Ta.
Cu darul de-ncurajare
Este Doamne de lucrat!
Cu mână de-ajutorare
La poporul derutat.
Sunt mulți în nevoi și strigă,
Sunt bolnavi, neputincioși,
Orfani ce nu simt iubirea,
Așteaptă să fie scoși
Dintr-o deznădejde-amară;
Vor să fie apucați
Și din împietrire-afară
Să sară ca ajutați.
Că ei singuri n-au putere,
Nu știu cum, nici încotro...
Rezemați doar de durere,
Fiecare-așteaptă, stă...
Văduva și ea în lacrimi,
Multă mângâiere-ar vrea.
Dar cine? De tu, te clatini?
Dacă nu biserica...?!
Cine să facă lucrare?
Cine-ascultă de chemare?
Hai pe câmp! Hai în ogor!
Haideți să lucrăm cu spor!
Și recolta în grânar
Va luci, grâu-n grânar...
Și răsplata ne-o vom lua,
Și-apoi veșnic vom serba.
Dumnezeu cu bucurie
Ne-o primi-n Împărăție
Cu sufletele pe care
Le ridicăm pe cărare.
Snop cu snop o să îl clatin
Prin credință înspre cer
În rugă adus cu lacrimi,
Mulțumind, aștept și sper.
Mi-era dor de părtășie. Cum eram singură acasă intr-o zi, m-am rugat, am cântat, m-am bucurat în Duhul. Și am simțit, am știut că Dumnezeu cunoaște dorința mea și că pregătește un timp de părtășie undeva, cumva. Nu au trecut multe zile și am primit liber o săptămână și am plecat cu ceva rude undeva la țară, departe, unde nu mai fusesem înainte. Și pentru că gazda pleca la rugăciune, am mers cu ei. Acolo am găsit mulți frați, surori care cântau cu 5 acordeoane cu 2 saxofoane... era o bucurie de nedescris. Mi s-a umplut inima si am continuat cu zile de evanghelizări, depunând mărturii, lăudând pe Domnul cu cântece și poezii spre slava Lui.