Fumătorul

Bunul Dumnezeu creat-a (Gen. 1.1)
Totul bun prin sfânt Cuvânt. (Gen. 1.31)
Printre toate, Domnul dat-a (Ioan 1.3)
Aer bun pe-acest pământ. (Gen. 1.10; Apoc. 10.6)

Însă oamenii tot strică (Apoc. 11.18)
Ce creat-a Dumnezeu, (Rom. 11.36)
Căci de El nu le e frică (Ecl. 8.13)
Şi îşi fac traiul mai greu. (Ier. 2.19)

Aerul ce ne-nconjoară (Ezec. 1.22)
Are compuşi chimici răi. (2 Petru 3.11)
Uneori, când ieşi pe-afară (Apoc. 11.18)
Suferă plămânii tăi. (Ier. 2.19)

Printre oameni vieţuieşte (Iov 25.6; Ps. 22.6)
Şi un soi foarte ciudat, (Ps. 139.15)
Ce fumând tutun trăieşte, (Is. 7.4)
Stricând aerul curat. (Ier. 2.19)

Noxele industriale
Sunt mai blânde decât cea
Pe care ţigara-agale,
O lasă în urma sa.

Oricine iubeşte viaţa
Vrea doar aer incolor.
Şi-i oripilat de ceaţa,
Produsă de fumător.

Substanţe dăunătoare
Ce-s în fumul de tutun,
Revărsând a lor duhoare
Viaţa-ţi în pericol pun.

Fumul de la tutun are
Izotopi radioactivi,
Mini bombe nucleare,
Ce-i fac pe plămâni captivi.

Speri că dacă mergi la munte,
Aerul cel ozonat,
Alină rănile crunte
De la aer poluat.

Printre brazi respiri în voie,
Şi hop, vine-un fumător.
Însă tu n-aveai nevoie
De aer vătămător.

Dacă mergi la malul mării
Unde aeru-i curat,
Tot scrutând albastrul zării,
Respiri aer poluat.

De priveşti în jur, măi frate,
Ce să vezi, e-un fumător,
Care tacticos, socoate
Că-i stăpân pe-acel decor.

De serveşti masa pe-afară,
Căutând aer mai bun,
Fumătorii te-nconjoară,
Parcă “poftă rea!” îţi spun.

Dacă te afli pe stradă,
Fumătoru-n faţa ta
Lasă din fiinţa-i fadă,
Dâră rea în urma sa.

Aerul pe unde trece,
Zici că-i gaz de eșapare,
Ca o baltă ce-o să sece,
Grea e a lui răsuflare.

De călătoreşti cu trenul
Şi ieşi din compartiment,
Pe hol e minat terenul
De fum rău impertinent.

Chiar şi-n strâmta toaletă
Te-agresează fum nociv;
Scrum găseşti şi în chiuvetă.
Fumătoru-i obsesiv.

Fumătorul e-n tot locul,
Nicăieri nu scapi de el.
Se joacă mereu cu focul;
Moartea este al său ţel.

Peste tot te urmărește,
Te umbrește cu-al său fum,
El dispune cum dorește
De al vieții tale drum.

Fumegă cu nonşalanţă;
Să nu fi în preajma sa!
Stai de el mai la distanţă,
Că e ca o piază rea!

Aruncă mereu veninul
Din ţigară-n jurul său,
Ca şi-un scorpion, prin spinul
Ce înţeapă trupul tău.

Ca ţânţarul te-agresează;
Scapi de unul, de-altul dai.
Unde eşti se infiltrează
Şi îţi face un rău trai.

Ca un păianjen cu cruce,
Inutil şi nepoftit,
Peste tot se introduce
De fum rău învăluit.

E cinic, nevoie mare.
Sufletu-i e mohorât,
Ca o zi fără de soare,
Ca un ten zbârcit, urât.

Fumătorul n-are vlagă,
Ca un sol arid, uscat,
Iar ființa îi e bleagă,
Ca o baltă ce-a secat.

Fumătorul ne apare
Ca o pată pe-n cristal,
Veșted muc de lumânare,
Ca un mediu ce-i viral.

Ca o muscă insistentă
Care bântuie în van,
Cu ţigara-i insolentă
Îţi curmă al tău elan.

Ca o mâncare stricată,
Omu-acesta vicios
Cu purtarea-i vinovată,
Nu-ţi e de nici un folos.

Chiar atunci când nu fumează
Este tot periculos.
Expirând, expectorează
Noxe cu un rău miros.

El miroase de departe
Ca o râncedă tigaie,
Și cu izul său aparte,
Pofta de mâncare-ți taie.

Fumătorul dăunează
La tot ce-i în preajma sa.
Făcând rău, el se distrează,
Scurtând chiar şi viaţa ta.

Egoist peste măsură,
Doar pentru plăcerea sa,
Sfidează orice făptură
Care vrea a respira.

N-are milă şi-ndurare
De cei ce-s în calea sa.
Aruncă cu-ncrâncenare
Răul fum de iarbă rea.

Dacă-l rogi să nu te-afume,
Nu prea te bagă-n seamă.
Nu-i prea pasă lui de lume;
De lege n-are teamă.

Nu se mărginește numai
Să distrugă viața sa;
Pare că îi place, tocmai
Să zbârcească fața ta.

Ca zona industrială,
Ce noxe radiază,
El îți face viața-amară,
Și-aceasta îl distrează.

Orice om care fumează
Este un sinucigaş.
Pe mulţi el exasperează
Fiind mult prea pătimaş.

Război contra sănătăţii
Fumătoru-a declarat.
El este duşmanul vieţii
Ce-şi scurtează ne-ncetat.

Medicii ne-avertizează:
Că omul care-i normal
Este cel ce nu fumează.
A fuma nu-i nici moral.

Fumătorul n-are seamăn
Printre oamenii ce-s vii.
Cu boala e frate geamăn,
Sănătos nu poate fi.

Ca un horn uitat de vreme,
Și de mult necurățat,
Fumătorul nu se teme
De-atât cancer inhalat.

Cancerul îi este frate,
Cu infarctul este văr,
Pulsul său doar rău îi bate,
Stomacu-i merge-n răspăr.

Ca statuile de ceară,
De departe aspectoase,
Inima-i bate-ntr-o doară,
Calciu nu mai are-n oase.

Ulcerul îi e tot frate,
Tusea este sora sa,
Să respire cu greu poate,
Pentru a te polua.

Enervant din cale-afară,
De-l întrebi de ce tușește,
Spune c-a răcit aseară,
Și-uite-așa se păcălește.

Ficatu-i tot rău lucrează,
Iar rinichii tot la fel,
Splina nu îi este trează,
Pancreasu-i rău şi el.

Este plin de nicotină,
Ochii-i văd înceţoşat, (Prov. 10.26)
Carboxihemoglobină
E-n sângele-i alterat. (Gen. 9:4)

Oxigenu-i rar în sânge,
Plămânii sunt cavernoşi,
Limba sa tot timpul plânge,
Dinţii-i galbeni nu-s frumoşi.

Fumatul tot urâţeşte,
Face riduri, ten uscat,
Caracterul îl sluţeşte
Ca la orice om drogat.

Iar dacă n-are ezitări
Şi a citit anunţul cert
Ce-i pe pachetul de ţigări,
Creierul îi e inert.

Nu este nici un colţişor
Ce-i în corpul omenesc,
Neafectat grav sau uşor
De fumat în mod firesc.

Ignorant până la sânge,
Fumătorul e tiran.
El de timpuriu se frânge,
Ca un spic mănat din lan.

Nicotina-l roade-ntruna,
Făcându-şi al ei canon,
Fumătoru-ntotdeauna
Este al ei biet bufon.

Ascultă sfânta povață,
De nu vrei să fii bolnav:
Nu fuma, s-ai bună viață!
Că fumatu-i rău nărav.

Sfânta carte ne învaţă (2 Tim. 3.16)
De ce-i rău să ne ferim, (1 Tes. 5.22)
Pentru ca-n veşnica viaţă (Ioan 6.47)
Cu Domnul noi să trăim. (Ioan 14.3)

Orice om cu-nţelepciune (2 Tim. 3.15)
Ştie că fumatu-i rău, (1 Tes. 5.22)
Şi nu vrea ca să adune, (Deut. 28.59)
Fumând, boli în trupul său. (Deut. 28.61)

Cum creştinu-i ucenicul (F.A. 11.26)
Sfântului Cuvânt Divin, (Ioan 1.1,14)
Fumătorul, ce-i amicul (1 Ioan 3.10)
Celui Rău, nu e creştin. (1 Ioan 3.8)

Fiinţă fumegătoare, (Is. 7.4)
Dragul meu biped ciudat, (Ps. 139.15)
Cât încă mai eşti sub soare, (Iacov 4.14)
Tu renunţă la fumat! (Prov. 28.13; 1 Tes. 5.22)

Iar dacă nu vei renunţa (Ioan 5.14)
La fumat, care-i păcat, (1 Tes. 5.22)
În veci cu Cel Rău vei sta, (Apoc. 20.10,15)
Căci de el ai ascultat! (Ioan 8.44)

Tu ce fumegi, ia aminte: (Is. 7.4)
Cât pe Terra vei trăi, (Ier. 31.3)
Pe tine, Sfântul Părinte (Matei 23.9)
Ne-ncetat te va iubi! (Ioan 3.16)

Tu răspunde-I cu iubire, (Ioan 14.15,21)
Ascultând mereu de El, (Evrei 5.9)
Şi fă ca a ta trăire (1 Petru 2.21)
Să urmeze-al Său model! (Evrei 12.2)

Desigur că Domnul Isus (2 Cor. 5.21)
Niciodată n-a fumat, (Evrei 4.15)
Căci fiind Tatălui supus, (1 Petru 2.23)
A trăit fără păcat. (1 Petru 2.22)

Fumătorule, încearcă (2 Cor. 13.5)
Să trăieşti şi tu frumos! (Rom. 13.13)
Şi-n a vieţii tale barcă (Marcu 6.47-48)
Ia-l şi pe Domnul Hristos! (Marcu 6.51)