În mâna răbdării am stat mult,
Şi hoinăream neîncetat,
Nu-mi păsa că-s ateu sau nu,
Îmi vedeam sufletul curat.

Într-o zi Domnul mă chemase,
Şi-mi puse-n piept un nume sfânt,
Īl ţesu cu fire groase,
Cu lumina vie din Cuvânt.

Ce mizerie curge-n vale,
Când sufletu-i născut din nou!
Curăţat merge drept pe cale,
Şi urcă ca pasărea în zbor.

Mai sus de stele, mai sus de nor,
Sus în cer unde-i Iubirea,
Mântuit cu îngerii în cor,
Să-ţi cânte-n veci măreţia.

Voi fi cu Tine-n veşnicie,
Călăuzit de al Tău Duh,
Voi primi o moştenire,
Biruind pe drumul îngust.

Nu te-ndoi de chemare,
Ci priveşte sus la cruce!
Noi toţi am primit salvare,
Drumul tău unde duce?