Ce-aș mai putea să-Ți spun, Părinte Bun?
Când Tu privești adânc lăuntrul meu
Și-mi vezi surâsul...și-mi auzi suspinul
Și mă alinți cu braț de Dumnezeu...

Ce să-Ți mai spun? Că uneori pe cale
Sunt spini prea mulți și rănile mă dor,
Că-n jurul meu sunt oameni ce rănesc
Cu vorbe ce ades mă înfior?

Să-Ți spun că lumea a uitat de Tine
Mult prea grăbită să alerge-n viață...
Că dragostea e rece și puțină
Și banul ca un rege se răsfață?

Ce-aș mai putea să-Ți spun, Părinte Bun
Acum, în ceas sublim de părtășie?
O, Doamne...mai îndură-Te de noi
Și scaldă-ne pe toți în apa vie!!!