Se încunună sânziene-n poartă,
În hora mare se încinge glia,
Ne buciumăm Credința roată, roată,
Miroase a străbuni, a România.

Candela în gutui se aurește
Să lumineze drumul spre Acasă,
Își cântă frunza doina, românește,
Horim desculți prin iarba de mătasă.

Ni se lipește sufletul de brazdă,
Odată cu Sămânța Pâinii coapte,
La noi și păpădia e-o betezdă
Și salvia izvor de sănătate.

Noi credem că nici Soarele n-apune,
Că nu-și închide pleoapa niciodată,
Dând peste umeri pletele străbune
E-un răsărit în Țara mult visată.

Când orizontul pare un festin
Din caierul de foc ne toarcem dorul
Și toți românii la-nchinare vin
Să lăudăm cu foc Mântuitorul.

Și nu-i nimic, nimic să ne doboare,
Cântăm voioși și-n lipsuri, în nevoi,
În noi e Dragostea nepieritoare,
În luptă Dumnezeu este cu noi.

Da, Dumnezeu ne este bogăția,
În armonie sfântă strâns ne ține,
E-un har căci El iubește România;
Să Îl cinstim așa cum se cuvine!