Apoi începe lupta fără arme,
Se bat idei şi forţe nevăzute,
Căci robii îşi cer dreptul la-nchinare
În ţara conştiinţelor pierdute.
Dar Faraon, în loc de libertate,
Le dă poveri mai mari, ca nu cumva
Să aibă timp şi ei să mai gândească
Şi-apoi să fugă de sub talpa sa.
Dar Domnul, totdeauna a-mplinit,
Din planul veşnic, voia Lui cea mare.
Aşa că... aşteptăm nerăbdători
Măsuţa săptămânii viitoare.
Dacă Domnul te-a trimis
Să avertizezi o lume,
Nu uita: l-ai circumcis
Pe copilul tău, anume?
Nici o umbră, nici soţia,
Să nu-ţi stea, cumva, în cale.
Mai întâi e datoria,
Apoi scuza dumitale.