LA CE N-AM FOST CHEMAȚI...

N-am fost chemați să dăm de știre
Că-n artă-s multe frumuseți
Ci să vestim că în slujire
E darul veșnicei vieți.

N-am fost chemați la o viață
Care sfârșește în neant
Ci să dorim acea dulceață
Din haru-atât de penetrant.

N-am fost chemați la alergare
Spre culmi de glorii ce dispar
Ci-am cunoscut o transformare
Când am pășit în sfânt hotar.

N-am fost chemați să strângem lauri
Și nici cununi ce se-ofilesc
Deși ne-ncântă-aceste plaiuri
Ne-atrage ce-i dumnezeiesc.

N-am fost chemați din bezna groasă
Să mergem tot în nopți pustii
Uniți cu ceata credincioasă
Suntem și frați și pietre vii.

N-am fost chemați de Cel ce cheamă
Să punem pe nisip pereți
Fără sfială, fără teamă
Răspundem sfintei frumuseți.

N-am fost chemați să dăm de știre
Că-n artă-s multe frumuseți
Ci să vestim că în slujire
E darul veșnicei vieți.


George Cornici/13 Iulie, 2017